În primul rând se sugerează că optimismul influenţează efortul oamenilor de a evita bolile prin atenţia acordată informaţiilor despre factorii de risc; în al doilea rând se afirmă că optimismul este un predictor pentru copingul activ în situaţiile de stres şi pentru utilizarea redusă a formelor de coping evitativ, prin negare şi retragere; de asemenea, optimismul poate influenţa starea desănătate şi prin tendinţa de a-şi menţine dispoziţia afectivă pozitivă chiar în situaţii de stres acut.